joi, 6 octombrie 2011
O adevarata poveste de iubire.......
Durerea de stomac cu care s’a trezit nu se datora oboselii sau a mancarii ci mai degraba datorita evenimentelor ce aveau sa se petreaca in acea zi. astazi trebuia sa intrerupa o relatie ce dura de doi ani … si chiar considera ca e prea tarziu. trebuia sa se termine …
- nu vreau sa o judec nici pe ea. nu sunt eu unic in lumea asta. nu sunt nici prea frumos nici prea destept , dar am facut tot ce era posibil sa fie bine. sa nu se termine.
tanarul simtea ca durerea de stomac se accentueaza. simtea ca se sufoca. s’a imbracat repede si a iesit. nu a lasat’o niciodata sa astepte , nu putea sa o faca nici de data asta. era o zi ploioasa de aprilie. in cateva minute a ajuns la locul intalnirii. ca de obicei ajunsese primul. dupa putin timp o vede pe iubita lui apropiindu’se. se hotarasc sa mearga la o cafenea.
- mi’e frig,spuse fata … defapt acestea au fost singurele cuvinte rostite pana cand au ajuns la cafenea.
- vrei sa’mi zici ceva? intreba fata uitandu’se in ochii lui.
- da…spuse baiatul.
fata devenise curioasa : – pai zi’mi odata,ce mai astepti? intreba ea iritata …
tanarul ofta :
- pana unde crezi ca va merge asta? sau mai bine zis,crezi ca suntem o pereche potrivita?
- de ce simti nevoia sa ma intrebi asta?
- draga mea , iti amintesti ca te’am sunat acum cateva zile? cred ca era in jur de 11 noaptea …
- imi amintesc …
si tanarul , fara sa mai astepte ca ea sa raspuna , continua :
- in noaptea aia ma gandeam la tine ; ca de obicei , iti scrisesem o pezie si am vrut sa ti’o spun la telefon, dar tu nici nu m’ai lasat. mi’ai spus : “ce! alta treaba nu ai , decat sa ma suni la ora asta?” … in acel moment m-am simtit ca un boxer care primeste cativa pumni si cade jos … dar am tacut , mi’am cerut scuze si am inchis telefonul. si am mai avut multe certuri asemanatoare cu asta. si mai tii minte cand m-am imbolnavit iar oana mi’a spus ca sunt norocos ca tu o sa ai grija de mine? si tu i-ai zis : “nu am alta treaba? ce sunt eu , infirmiera? el nu are mama?”
fata spuse :
- da , dar ce legatura au toate astea? de ce mi le spui acum? stii ca asa sunt eu … nu’mi place romantismul. si plus de asta , am eu fata de infirmiera?
el ii raspunse razand :
- nu , draga mea , nu ai fata de infirmiera si cu inima pe care o ai , chiar de’ai vrea , nu ai putea sa fii infirmiera …
si continua : – pana acum de cate ori m’ai sunat de dimineata sau noaptea tarziu sa imi spui cuvinte de dragoste? de cate ori mi’ai trimis un mesaj pe telefon? poate ca nu’ti place romantismul , dar nici sa ii faci fericiti pe oamenii care te iubesc nu’ti place? pe cand eu , mai presus de tine , imi place sa’i fac fericiti pe cei din jurul meu. de cand suntem impreuna , mereu am avut un mesaj de dragoste pentru tine … stii … noi suntem ca albul si negrul …
fata intelesese deja :
- adica vrei sa fiu si poeta?
tanarul zambi , gandindu’se ce hotarare buna luase despartindu’se de ea.
- nu , draga mea , nu vreau sa fii poeta. chiar daca ai vrea , nu ai putea ; dar trebuie sa ne despartim. cred ca ar fi mai bine pentru amandoi.
fata inlemnise …
- dar eu te iubesc si credeam ca si tu ma iubesti …
- nu , draga mea … tu doar credeai ca ma iubesti. daca ma iubeai , acum nu mai discutam toate astea …
fetei ii dadusera lacrimile. tanarul ii intinse o batista.
- bine … asa sa fie! sper ca nu ma lasi pentru alta!
tanarul : – cum poti sa crezi asta? pana acum nu a fost nicio alta fata si nici nu va exista o alta pentru mult timp de’acum incolo …
si cei doi tineri , care s’au asezat la masa fiind iubiti , acum stateau ca doi straini. dupa cateva minute de liniste , fata glasui cu o voce stinsa : – cred ca ar fi mai bine sa plecam …
tanarul dorea sa mai ramana putin timp singur si se mai imbratisara o data inainte sa se desparta pentru totdeauna. cand fata s-a departat , el incepuse sa tremure desi ploaia se oprise de mult … incepu sa se roage incet : – doamne , da’mi putere …
si’a amintit de prieteni. de ce ii spusesera ei. ca nu se potrivesc , ca au caractere total diferite. dar a facut alegerea potrivita … orele au trecut , si locul soarelui si al ploii l’au luat stelele … nu’i zise nimic mamei lui care l’a intampinat la usa si se duse direct in camera lui. clipele treceau greu si el inca se mai gandea la momentul despartirii. si a atipit … se trezeste la ora 7. tocmai cand sa iasa din casa , se uita la telefon si vede ca are 10 apeluri nepreluate si un mesaj nou. nu auzise telefonul pentru ca era foarte obosit. se uita la mesaj si vazu ca era de la “sufletel”. asa o alinta el pe iubita lui…si incepu sa citeasca mesajul :
am invatat sa iubesc ce era al meu. dar am putut sa traiesc si fara ce nu aveam. numai fara tine nu pot sa traiesc. iti jur , dragul meu , doar pe tine te’am iubit si voi muri iubindu’te pe tine … adio , dragostea mea!
tanarul s’a mirat. era pentru prima data cand ea ii trimitea vreun mesaj. s’a uitat la ora primirii mesajului si a vazut ca era ora 5:00. incepu sa rada in hohote , nu se astepta la asa ceva … forma repede numarul ei dar o voce straina raspunse.
- as putea sa vorbesc cu cristina? intreba tanarul.
persoana de la telefon izbugni in plans : – eu sunt mama ei … fetita mea s’a sinucis azinoapte! a tot sunat pe cineva toata noaptea … cand am vazut dimineata lumina din camera ei inca aprinsa , am intrat dar fetita mea murise!!
tanarul a simtit ca totul in jurul sau se prabuseste.
dupa cateva luni , la un spital , doi medici vorbesc. unul intreaba de starea unuia dintre bolnavi.
- baiatul ala … l’au adus acum trei luni. o fata s’a sinucis din cauza lui. si din ziua aia nu’si lasa telefonul din mana , tot trimite mesaje …
- acum cateva zile am fost curios si i’am luat noaptea telefonul din mana sa ma uit la numar. dar era anulat de 3 luni … am gasit ultimul mesaj pe care il primise :
am invatat sa iubesc ce era al meu. dar am putut sa traiesc si fara ce nu aveam. numai fara tine nu pot sa traiesc. iti jur , dragul meu , doar pe tine te’am iubit si voi muri iubindu’te pe tine … adio , dragostea mea!
… pentu ca dragostea adevarata chiar ucide …
Abonați-vă la:
Postări (Atom)